Activitatea Wushu in Oradea, a inceput la sfirsitul anilor `70, inceputul anilor `80. In aceasta perioada, o serie de temerari impresionati de filmele de Kung Fu, au incercat sa practice aceasta sport misterios. Camuflati sub denumire de „cerc de autoaparare”, invatind din diverse carti si reviste,  practicantii de wushu se antrenau cu mare entuziasm. Stiluri secrete misterioase apareau brusc, mai apoi dispareau tot atit de repede.

Legenda vie a artelor martiale din Oradea, Burchardt Pal,cunoscut Pali, prima centura neagra la Karate Shotokan , a inceput printre primii studiul Kung Fu-ului.  La ora actuala batrinul luptator a devenit Lamas buddist, calea de viata pe care a ales-o fiind demna de admiratie.
Cel care a reusit sa cladeasca o organizatie puternica si recunoscuta, a fost Shifu Iancu Nicolae. Acesta era un valoros practicant de Karate, dar a simtit ca menirea lui era sa studieze Kung Fu-ul. Astfel la inceputul anilor `80, alaturi de o echipa de tineri entuziasti, au dat startul. Shifu Iancu se antrena foarte mult, si era de o modestie exemplara. Isi ruga elevii sa il considere un prieten mai in virsta, un frate mai mare, si nicidecum sa nu il trateze ca pe un maestru. In urma acestei atitudini elevii lui se antrenau trup si suflet, si dadeau tot ce aveu in ei mai bun, in cadrul antrenamentelor. Programul de antrenament al lui Shifu Iancu era foarte intens . Incepea la orele 15 si nu se termina inainte de orele 20 sau  21. Dupa antrenamentul individual, antrena echipa, apoi exersa cu parteneri. Membrii echipei veneau si ei zilnic de pe la orele 16. In acelasi timp shifu Iancu facea studii profunde de acupunctura, astrologie si energetica chinezeasca.
Fiind intr-o perioda incipienta, partea tehnica avea un caracter enciclopedic. Se studia cite un pic din toate, si in principal din matrialele didactice de care se putea face rost. Asta pina in 1986, moment in care o echipa de Wushu din China a venit la Bucuresti pentru o demonstratie. Din acel moment Shifu Iancu a introdus in programul de antrenament tot ce a vazut la demonstratia chinezilor. Astfel antrenamentele au devenit de o dificultate extrema, dar se stia ca se practica Kung Fu autentic. Pe linga acestea inainte de antrenamente se repetau exercitii   de   Qi Gong, pentru cunoscatori, celebrele Pa Tua Qin.  La inceput s-au exersat in principal tao lu-uri din stilul Shaolin, apoi din Boxul Nordic si Boxul Sudic. In acelasi timp insa, se studiau elemente din multe alte stiluri si manuirea armelor.
Cu dedicatia si efortul pe masura entuziasmului, rezultatele au inceput sa apara. Mai intii echipele de Karate, care la inceput catalogau Kung Fu-ul „un fel de balet”, au ajuns sa recunoasca valoarea echipei dupa citeva intilniri amicale. Au urmat demonstratii tinute in orasele din jur, in urma carora si acolo au pornit echipe. Prima din acestea a avut loc la Carei in 1986.

Echipa si-a luat si-un nume „Hong Long Kwan”  , scoala dragonului rosu. Intre 1987 si 1990, echipa a fost vizitata de echipe puternice din Bucuresti si Budapesta, cu care mai tirziu s-au continuat bunele relatii.
In aceeasi perioada, in China, s-a ajuns la sintetizarea exercitiilor obligatorii din Boxul Nordic, Boxul Sudic si Tai Qi. In 1988, Shifu Iancu, a dorit sa formeza cate o echipa de Box Nordic si Box Sudic. Maximalist fiind a decis sa se ocupe numai de o ramura, anume de Boxul Sudic. Astfel a desemnat unul din cei mai buni elevi ai sai, cu aptitudini fizice potrivite pentru Boxul Nordic, si cu veleitati de lider, pentru a alcatui  echipa de Box Nordic. Acest a fost Romeo Galantai, care din acel moment a pornit pe un drum separat, conducind cu succes o echipa de Wushu si in prezent. Despre activitatea lui, mai multe puteti afla pe linkul:  www.golddragon.ro  
In 1990 echipa si-a trimis reprezentanti cu drept de vot la sedinta de alcatuire a FRAM. In 1991 echipa a participat la o demonstratie internationala de mare succes. La al doilea examen de instructori organizat de FRAM, nu mai putini de opt din elevii lui Shifu Iancu au obtinut gradul de instructor. Tot acolo Shifu Iancu a obtinut gradul de 5 Duan Centura Neagra. Era un moment de mare efervescenta in miscarea Wushu din Oradea. Cei opt instructori au pornit la rindul lor echipe, doi dintre acestia la Timisoara. Numarul practicantilor de Wushu din Oradea era de peste 200.
In aceste momente de dezvoltare si expansiune sportivii, aflati la o varsta potrivita si forma maxima ar fi trebuit sa porneasca sa participe la concursuri si competitii. Sportivii Wushu din tara au reusit in timp relativ scurt sa dobindeasca titluri internationale de mare valoare. Se parea ca a venit si timpul oradenilor. Atunci , in 1991,  nedorind sa devina manager sportiv, Shifu Iancu s-a retras din viata de Wushu sportiv. El a fost  si a ramas un traditionalist, care a fost in stare sa creeze din absolut nimic o organizatie puternica de Wushu, dar nu s-a regasit in lumea sportului, a medaliilor sclipitoare, a sponsorizarilor si a diverselor politici. Shifu Iancu a continuat ce stia cel mai bine, a pornit o echipa de Kung fu traditional in stilul celor cinci elemente. Normal ca toti instructorii si avansatii  s-au inscris in aceasta echipa.
Tot in 1991 Shifu Iancu si-a desemnat unul din instructori pentru coordonarea activitatii in domeniul sportiv. Astfel la Campionatul National din acel an au participat doar doi sportivi, si doar la proba de lupta. In lipsa maestrului tinerii sportivi nu s-au descurcat in viata sportiva. Asfel s-a ajuns la un impas, elevii nu mai doreau sa participe la concursuri in lipsa maestrului, dar maestrul nu dorea sa participe la activitatea sportiva.  In aceste conditii nu s-a mai participat la competitii, s-a rupt legatura cu federatia si s-a pierdut din punct de vedere sportiv o generatie de tineri extrem de pregatiti.
Totusi generatia de aur a acelei perioade, acei tineri temerari merita cel putin sa le amintim numele, sau la unii, porecla de la sala: Lajos, Hoher, Vampiru, Spenot, Matilla, Csaba, Sonea, Calin Flora, Marincas, Andras, Oras, Oras Adi,Juci neni, Tibike, Bako Csaba, Arabandi, Kis Eva, Alice, Kis Leo, Erika, Bome, Kinga, Adina, Kati, Toe, Zoli, Gringo, Istvan, Romi si subsemnatul, Geza. De la cei neamintiti, imi cer scuze, numele lor imi scapa, insa ii vad si acum in fata mea.  Dintre acestia Spenot se antreneaza la New York cu un maestru Shaolin, Istvan continua studiul individual tot in stilul Shaolin,  Oras a intrat in competitii de Shotokan , iar Hoher a devenit membru marcant al organizatiei Shaolin din Ungaria.
Fondarea unei societati comerciale, in 1991, de catre sportivi, in scopul finantarii activitatii sportive, si desemnarea unuia dintre instructori pentru coordonarea echipelor sportive, au fost masuri care nu au avut succes si reusita. Echipele si-au incetat rind pe rind activitatea. In 1992 Shifu Iancu a suferit un accident teribil de munca, in urma caruia s-a retras si din activitatea de Kung fu traditional. Din 1994 Shifu Iancu s-a retras definitiv din viata publica de arte martiale. Echipa de instructori si  avansati s-au lasat sau au plecat in strainatate. Dar cum se stie ca un adevarat practicant nu se lasa niciodata, circula rumori si informatii ca Shifu Iancu se antreneaza in continuare, si ne face placere sa credem ca ar fi asa.
Dupa retragerea lui Shifu Iancu, din 1994, miscarea a continuat sub conducerea instructorului Kovacs Geza .